Wizz Air București: Otopeni și Băneasa, două aeroporturi și aceleași drepturi

Un oraș, două porți: ce contează și ce nu

Băneasa se află în nordul orașului, înăuntrul limitelor administrative ale Capitalei, iar Otopeni ceva mai departe spre nord, în județul Ilfov; între ele sunt aproximativ zece kilometri de șosea, iar administrarea le este comună, prin aceeași companie națională. Tocmai această așezare face din ele, în limbajul textului european, două porți ale aceleiași localități sau zone. Din punctul de vedere al unei călătorii concrete însă, ele rămân două locuri diferite: terminale diferite, acces diferit, îmbarcare separată și un drum între ele care, la ora de vârf, nu se măsoară în minute puține.

Regulamentul european nu se ocupă de această geografie decât într-un singur punct. Pluralitatea de aeroporturi apare acolo unde textul reglementează ce se întâmplă când aterizați altundeva decât scrie în rezervare. În rest, drepturile se stabilesc pe alte criterii — aeroportul de plecare, distanța, ora la care ajungeți efectiv la capătul călătoriei — și niciunul dintre ele nu se citește din codul aeroportului bucureștean pe care îl aveți pe bilet.

Dacă vă întrebați ce înseamnă că un aeroport a fost declarat bază, răspunsul nu ține de subiectul de față și se găsește în ghidul despre bazele și stațiile regionale.

Articolul 8 alineatul (3) privește aterizarea, nu decolarea

Aceasta este greșeala pe care o fac aproape toți pasagerii care aud prima dată de acest alineat. El este citit ca o promisiune că, dacă vreți să plecați de pe celălalt aeroport, compania vă duce până acolo. Nu asta scrie.

Textul funcționează în sens invers, dinspre destinație. Când o localitate sau o zonă este deservită de mai multe aeroporturi, iar operatorul vă îmbarcă spre un aeroport diferit de cel pentru care ați rezervat, cheltuiala drumului de acolo mai departe — până la portul din bilet ori până la un alt punct apropiat asupra căruia cădeți de acord — îi revine lui. Trei elemente trebuie să existe simultan: mai multe aeroporturi pentru aceeași localitate sau zonă, o schimbare venită dinspre companie, și schimbarea să se producă la capătul de sosire al zborului.

Mai este însă o verificare care se face înaintea tuturor celorlalte, iar la aterizările în București ea decide totul: dacă ați venit dintr-un aeroport situat în afara Uniunii, textul european intervine numai atunci când cursa a fost operată de un transportator comunitar (articolul 3 alineatul (1) litera (b)), iar societatea britanică a grupului nu are această calitate — cum se identifică operatorul efectiv arată ghidul despre societatea care plătește. Pentru legăturile cu Regatul Unit funcționează un regim propriu, expus în ghidul despre zborurile România–Marea Britanie.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a clarificat mai multe aspecte ale acestui mecanism în hotărârea din 22 aprilie 2021, pronunțată în cauza C-826/19. Trei dintre concluziile ei vă privesc direct. Prima: oferta de a suporta deplasarea trebuie făcută de transportator din proprie inițiativă, nu la cererea dumneavoastră, ceea ce înseamnă că tăcerea companiei este ea însăși o neîndeplinire a obligației. A doua: alineatul nu cere ca aeroportul unde ați ajuns să se afle chiar în interiorul aceleiași localități, fiindcă textul acoperă și zona, nu doar orașul. A treia: aterizarea pe un aeroport care deservește aceeași localitate sau zonă nu se analizează ca anulare, atât timp cât traseul zborului nu a fost schimbat în substanța lui, iar discuția rămâne pe terenul întârzierii. Condiționarea aceasta contează: dacă aparatul v-a dus într-un cu totul alt colț al țării, concluzia nu se mai transferă automat, iar ordinea drepturilor care se deschid la o anulare propriu-zisă este alta și o găsiți în ghidul despre zborul anulat.

Un al patrulea aspect merită subliniat, pentru că este cel mai des pierdut. Obligația nu dispare atunci când compania invocă vreme, restricții de trafic aerian sau alt eveniment pe care îl consideră în afara controlului său. Astfel de împrejurări, dacă sunt dovedite, pot înlătura suma forfetară, dar nu ating obligațiile de transport și de îngrijire pe durata așteptării; ce intră concret în îngrijire este descris la cazare, masă și transport.

Ceasul nu se oprește la ușa avionului

Aici se află partea cea mai valoroasă a hotărârii din 2021, iar ea contrazice reflexul obișnuit. În mod normal, momentul sosirii este cel în care se deschide cel puțin una dintre ușile aeronavei, criteriu fixat de Curte în cauza C-452/13. Când însă ați fost dus la un aeroport alternativ, Curtea a stabilit că reperul se mută mai departe: se ia în calcul ora la care ajungeți efectiv, la capătul transferului, fie la aeroportul din rezervare, fie la punctul apropiat convenit.

Consecința pentru un pasager care trebuia să aterizeze la Otopeni și a fost coborât la Băneasa, sau invers, este directă. Durata drumului dintre cele două aeroporturi nu este un timp pierdut în afara dosarului, ci intră în calculul întârzierii. Notați deci ambele momente: ora deschiderii ușilor la aeroportul unde ați ajuns și ora la care ați intrat efectiv în cel din bilet. Pragul de la care întârzierea la sosire începe să conteze are explicația lui la întârzierea la destinație, iar tranșa care se atașează distanței dumneavoastră se verifică în calculatorul de compensație. Ca peste tot în regulament, suma forfetară rămâne datorată doar câtă vreme transportatorul nu reușește să demonstreze împrejurări extraordinare, sarcina probei fiind a lui, nu a dumneavoastră.

Când transportatorul nu vă duce mai departe

Se întâmplă des ca nimeni să nu vă spună nimic despre transfer, iar dumneavoastră să plătiți singur taxiul sau altă formă de deplasare. Poziția Curții în cauza citată este echilibrată și trebuie cunoscută în ambele sensuri.

Într-un sens, vă favorizează: dacă operatorul nu și-a îndeplinit obligația, aveți dreptul la restituirea sumelor plătite, în măsura în care se dovedesc necesare, adecvate și rezonabile față de situație. Un bilet de tren, un transfer în comun sau un taxi obișnuit pe traseul dintre cele două aeroporturi intră fără dificultate în această descriere; o cursă lungă până în alt județ, nu.

În celălalt sens, vă limitează: încălcarea acestei obligații nu naște, prin ea însăși, un drept la suma forfetară. Nu construiți deci cererea pe raționamentul „nu m-au dus la Otopeni, deci îmi datorează compensația”. Sunt două pretenții separate, cu temeiuri și cu probe diferite, iar amestecarea lor într-un singur paragraf confuz este exact ceea ce transformă un dosar bun într-un răspuns standard. Cum se împart cele două pretenții într-o cerere scrisă și ce se anexează fiecăreia arată ghidul despre formularul de compensație.

Propunerea de a zbura de pe celălalt aeroport bucureștean

Acum situația simetrică, cea care apare cel mai frecvent tocmai pentru că Bucureștiul are două porți. Sunteți la unul dintre aeroporturi, zborul dumneavoastră este perturbat, iar la ghișeu vi se propune un loc pe o cursă care pleacă de la celălalt.

Primul lucru de reținut: alineatul discutat mai sus nu acoperă această ipoteză. El vorbește despre un zbor spre un aeroport alternativ, deci despre capătul de sosire. Drumul până la un alt aeroport de plecare nu cade automat în sarcina companiei în temeiul acelui text, oricât de asemănătoare ar părea cele două situații. Cine v-a spus altceva a citit alineatul invers.

Al doilea lucru: asta nu înseamnă că propunerea este gratuită pentru companie sau că nu aveți nimic de negociat. Ea se judecă pe alt teren, cel al articolului 8 alineatul (1) litera b), care prevede redirecționarea, în condiții de transport comparabile, spre destinația finală, cu prima ocazie. Cele două cerințe sunt cumulative și se verifică separat: una privește momentul, cealaltă privește calitatea a ceea ce primiți în schimb.

Când soluția rămâne „condiții comparabile” și când nu

Comparabilitatea se măsoară față de contractul pe care îl aveați, nu față de ce a mai rămas liber în sistem. Practic, o plecare de pe celălalt aeroport bucureștean rămâne o soluție comparabilă atunci când vă păstrează clasa și serviciile deja plătite, nu vă cere niciun supliment de preț și vă lasă o marjă realistă de timp pentru traversarea orașului, cu bagajul pe care îl aveți și cu persoanele cu care călătoriți.

Ea încetează să mai fie comparabilă în câteva situații pe care le puteți identifica singur, pe loc. Când vi se cere să suportați deplasarea din buzunar, ați plătit de fapt o parte din soluția companiei. Când intervalul până la noua îmbarcare nu acoperă rezonabil drumul, predarea bagajului și controlul de securitate, oferta este teoretică. Când ora de sosire la destinația finală este mai proastă decât a unei alternative disponibile de pe aeroportul dumneavoastră inițial, redirecționarea propusă nu mai este cea de la prima ocazie. Și, când vi se răspunde că regulile companiei pun transferul între aeroporturi în sarcina pasagerului, amintiți-vă că articolul 15 din regulament interzice restrângerea pe cale contractuală a drepturilor pe care textul european vi le acordă.

Merită separată și ipoteza în care nu vi se propune nimic, ci pur și simplu nu sunteți primit la bord. Aceea este o categorie proprie, cu definiție și condiții distincte, expusă la refuzul la îmbarcare.

Patru întrebări puse la ghișeu, în ordinea aceasta

Ordinea contează, pentru că fiecare răspuns îl condiționează pe următorul.

Întâi: la ce oră ajung la destinația finală din biletul meu cu soluția propusă. Aceasta este ora care decide dacă mai rămâne ceva de cerut, și tocmai de aceea nu întrebați la ce oră decolez. Ora plecării de pe celălalt aeroport bucureștean nu vă spune nimic despre dreptul dumneavoastră; ora la care se deschid ușile la capătul călătoriei, da.

Apoi: cine suportă deplasarea între cele două aeroporturi și în ce formă — bilet pus la dispoziție, voucher, sau plată proprie cu decontare ulterioară. Cereți formularea exactă, nu o asigurare verbală.

A treia: ce se întâmplă cu bagajul de cală și cu serviciile plătite în plus pe rezervarea inițială.

A patra: dacă refuzați propunerea, ce vi se oferă în locul ei. Un „nu” din partea dumneavoastră nu stinge obligațiile companiei, dar trebuie să știți ce puneți în balanță. Dacă alegerea vă este prezentată ca fiind între soluția aceasta și un bon de călătorie, rețineți că achitarea printr-un asemenea instrument cere acordul dumneavoastră scris; ce pierdeți și ce câștigați alegând astfel este cântărit în ghidul despre bani sau WIZZ credit.

Ce rămâne scris din ziua aceea

Un dosar de aeroport se pierde aproape întotdeauna din lipsă de urme, nu din lipsă de temei. Într-o situație cu două aeroporturi, urmele utile sunt puține și specifice:

1. ora și canalul prin care v-a fost făcută propunerea, cu o captură de ecran a textului exact, dacă a venit în aplicație, prin mesaj sau prin e-mail;
2. aeroportul din rezervarea inițială și cel efectiv folosit, notate cu cod și cu denumire, ca să nu existe echivoc mai târziu;
3. răspunsul primit la întrebarea despre cine suportă transferul, inclusiv un refuz, dacă acesta v-a fost comunicat;
4. ora ieșirii din terminalul unde ați aterizat și ora intrării în aeroportul din bilet, dacă ați fost dus la celălalt;
5. documentele de plată ale deplasării, cu traseu, oră și sumă.

Dacă nimic din toate acestea nu v-a fost confirmat în scris la fața locului, scrieți dumneavoastră, în aceeași zi, un mesaj pe canalul companiei în care descrieți ce vi s-a propus și ce ați acceptat. Un mesaj trimis atunci valorează, mai târziu, mult mai mult decât o reconstituire din memorie. Iar dacă răspunsul final este un refuz motivat, pașii care urmează sunt strânși la cererea respinsă.

Trei situații bucureștene, trei răspunsuri diferite

Ați rezervat sosirea la un aeroport și ați aterizat la celălalt. Aici funcționează integral alineatul (3): transferul este pe seama companiei, oferit din inițiativa ei, iar ora care contează pentru întârziere este cea de la capătul transferului. Cât timp portul unde ați coborât deservește aceeași aglomerare, situația nu se citește ca anulare. Verificați totuși prima condiție, cea de aplicabilitate: la o sosire dintr-un aeroport din afara Uniunii, întreg raționamentul funcționează numai dacă zborul a fost operat de un transportator comunitar.

Vi s-a propus, în urma unei perturbări, o plecare de pe celălalt aeroport bucureștean. Aici alineatul (3) nu vi se aplică. Analiza se face pe comparabilitatea condițiilor și pe ora de sosire la destinația finală, iar acordul asupra costului deplasării trebuie obținut înainte de a accepta, nu după.

Ați cumpărat singur, din start, un bilet de pe celălalt aeroport, pentru că vi s-a părut mai convenabil. Aici nu există nicio obligație a companiei privind drumul dumneavoastră până la terminal, fiindcă nimeni nu v-a schimbat nimic. Criteriile utile pentru o astfel de alegere făcută din timp sunt comparate în ghidul despre alegerea aeroportului de plecare.

Bagajul de cală când se schimbă aeroportul

O mutare de aeroport înseamnă, aproape întotdeauna, o predare suplimentară a bagajului și un risc în plus de întârziere sau de deteriorare a acestuia, iar dacă valiza nu apare pe banda de la capăt, procedura și termenele proprii materiei bagajelor sunt cu totul separate de tot ce ați citit mai sus și le găsiți la bagajul pierdut și PIR.

Întrebări frecvente

Am aterizat la Băneasa, deși rezervarea era pentru Otopeni. Pot cere suma forfetară doar pentru acest lucru?

Ca regulă, nu. Curtea a stabilit în cauza C-826/19 că aterizarea pe un aeroport alternativ care deservește aceeași localitate sau zonă nu se analizează ca anulare, atât timp cât traseul zborului nu a fost modificat în substanța lui, și că neîndeplinirea obligației de a vă duce mai departe nu naște, singură, un drept la suma forfetară. Ce se verifică este ora la care ați ajuns efectiv la aeroportul din rezervare, la capătul transferului, comparată cu ora planificată inițial; abia acolo se decide dacă rămâne ceva de cerut.

Mi s-a propus un zbor de pe celălalt aeroport bucureștean. Cine plătește drumul până acolo?

Textul care pune transferul în sarcina companiei privește aterizarea, nu plecarea, deci nu îl puteți invoca aici. Rămâne discuția despre condiții de transport comparabile: dacă vi se cere să acoperiți singur deplasarea, soluția propusă nu mai este pe deplin comparabilă cu ce ați cumpărat. Cereți, înainte de a accepta, o confirmare scrisă privind cine suportă costul și în ce formă.

Compania invocă vremea. Mai am dreptul la transferul între cele două aeroporturi?

Da. O împrejurare dovedită în afara controlului companiei poate înlătura suma forfetară, dar nu desființează obligațiile privind transportul și îngrijirea pe durata așteptării. Transferul de la aeroportul unde ați ajuns până la cel din rezervare face parte din prima categorie, nu din a doua, deci cauza perturbării nu îl șterge.

Am plătit singur taxiul între cele două aeroporturi. Ce pot recupera?

Sumele plătite, în măsura în care se dovedesc necesare, adecvate și rezonabile pentru traseul respectiv. Păstrați documentul de plată cu ruta, ora și suma, plus dovada că nu vi s-a oferit nimic. Cererea aceasta se formulează separat de o eventuală pretenție privind întârzierea, cu propriile ei probe.

Am aterizat la celălalt aeroport bucureștean, dar destinația mea finală nu era Bucureștiul. Până unde mă duce compania?

Textul deschide două variante, iar alegerea nu este în întregime a companiei. Prima este aeroportul înscris în rezervarea dumneavoastră. A doua este un alt punct din apropiere, dar numai dacă vă puneți de acord asupra lui; o destinație convenită nu se stabilește prin decizie unilaterală, comunicată la difuzoarele terminalului. Ce nu obțineți pe acest temei este un transport până la o adresă aflată la sute de kilometri, fiindcă textul vorbește despre localitatea sau zona deservită de cele două aeroporturi, nu despre traseul dumneavoastră de după. Dacă locuiți în afara Capitalei, formulați cererea în doi pași: acceptați în scris transferul până la punctul convenit și consemnați separat ce v-a costat continuarea, fără să amestecați cele două sume într-o singură pretenție.

Surse utile: hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 22 aprilie 2021, C-826/19 Austrian Airlines, pentru obligația operatorului de a oferi transferul din proprie inițiativă, pentru condițiile în care aterizarea pe un aeroport alternativ nu se califică drept anulare, pentru momentul de referință situat la capătul transferului și pentru limitele restituirii cheltuielilor; hotărârea C-452/13 Germanwings, pentru definirea orei de sosire prin deschiderea ușilor aeronavei; textul european de referință, Regulamentul (CE) nr. 261/2004, pentru articolul 3 alineatul (1) litera (b) privind aplicarea la sosirile dintr-un stat terț, pentru articolul 8 alineatul (1) litera b) privind redirecționarea cu prima ocazie în condiții comparabile, pentru articolul 8 alineatul (3) privind transferul între aeroporturile aceleiași localități sau zone și pentru articolul 15 privind interdicția limitării contractuale a drepturilor; comunicarea transportatorului privind baza permanentă de la București Băneasa, pentru operarea de la ambele aeroporturi ale Capitalei; Compania Națională Aeroporturi București, pentru denumirile complete ale celor două aeroporturi și pentru administrarea lor comună.